Cronica pilotării din Valea Jiului – Introducere
De aproape 20 de ani, REPER21 lucrează în domeniul educației populare pe teme legate de antropocen, limite planetare și schimbări climatice. Prin „popular” înțelegem un demers adresat cetățenilor în general, și mai ales celor care rămân adesea în afara circuitelor clasice de sensibilizare și formare: comunități vulnerabile, teritorii marginalizate, oameni pentru care discursurile despre climă și viitor par îndepărtate sau abstracte.
De-a lungul timpului, am ales să ne ancorăm munca acolo unde am simțit rezonanță: în locuri și comunități în care există, dincolo de dificultăți, o pulsație vie de dorință de schimbare. Un astfel de loc este Valea Jiului – în special orașele Lupeni și Uricani – un teritoriu post-minier marcat de tranziții dure, dar și de o forță comunitară profundă.
Relația noastră cu Valea Jiului nu a început recent. Acum aproape un deceniu, două cadre didactice din Uricani – Nelu și Cornel – au participat la un curs organizat de REPER21 în parteneriat cu FDSC (Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile) despre dezvoltarea abilităților de viață în contextul dezvoltării durabile și au atras în demers alte trei colege din Lupeni, Dorina, Adriana și Melania. Din acel moment, legătura nu s-a mai întrerupt. Împreună, am construit în timp un program amplu de acțiune comunitară. Prin demersul „Orașe reziliente” dezvoltat de REPER21 între 2019 – 2021, am lucrat cu tinerii din zonă, folosind metode non-formale, pentru a sensibiliza autoritățile și actorii locali privind importanța rezilienței comunitare în a gestiona diversele tipuri de șocuri – climatice, sanitare, de biodiversitate, energetice – cu care se vor confrunta societățile noastre. Prin demersul Erasmus „Tiers lieux climatiques”, desfasurat de REPER21 intre 2022 – 2024, am identificat, dezvoltat și valorizat diverse locuri terțe în zonă, în special căbănuța de la Valea lui Neag și am realizat diverse gesturi simbolice și pedagogice precum „benzile climatice” de la biblioteca din Lupeni (https://buenvivir.ro/benzi-climatice-in-comunitati-din-valea-jiului/), care au transformat spații cotidiene în suporturi de dialog despre viitor.
În toate aceste demersuri, abordarea apreciativă a fost firul roșu. Într-o regiune post-extractivistă, în care problemele sunt complexe și adesea copleșitoare, am ales să nu pornim de la „ce nu merge”, ci de la ceea ce există deja ca puncte forte ale locurilor, spațiilor, oamenilor și diverșilor actori locali. Ori acestea s-au dovedit a fi ample: o natură absolut spectaculoasă, omniprezentă atât în orașe cât și în jurul acestora (defileul Jiului și Parcul Național Retezat), valorile culturale puternice ale momârlanilor, cele gastronomice, relațiile sudate, de solidaritate și întrajutorare dezvoltate în perioada extractivistă între mineri și în jurul lor.
Conceptul de Buen Vivir a devenit, treptat, un cadru transversal de mobilizare. În astfel de comunitati post-extractiviste, trecute prin multiple încercări sociale, economice și chiar ecologice generate de un model de dezvoltare capitalist, productivist și extractivist, singurele narative și promisiuni legate de viitorul comunităților lor au fost, paradoxal, tot capitaliste, productiviste și extractiviste: noi investiții, noi exploatări, reluarea trecutului sub alte forme. Ori, prin conceptul de „buen vivir”, inspirat din culturile andine din America de Sud, ne-am propus impreuna să deschidem un nou imaginar pentru Valea Jiului, care își propune să valorizeze punctele forte ale regiunii – naturale, culturale, sociale – să întărească legăturile între oameni și Viu. Un imaginar în care bunăstarea nu este definită prin „a avea mai mult”, ci prin a fi mai bine împreună: oameni, comunități, teritorii și lumea vie.
Intervenția de prospectivă desfășurată în acest proiect a aprofundat acest parcurs. Prin abordarea apreciativă, am sondat povești, mituri, experiențe locale. Cu ajutorul Micului Prinț, personajul magic al lui Antoine de Saint Exupery, am trecut dincolo de evidențe și am „văzut cu inima”, materializând imaginarele despre Buen Vivir. Acestea au fost singurele punctele de plecare, demersul si metodele dezvoltandu-se treptat, de la atelier la atelier, cu contributia tuturor.
Am lucrat în procesul de pilotare cu un grup constant și heterogen de pe Vale, din Lupeni, Uricani si Vulcan. Procesul a fost coordonat la nivel local Dorina Julecatean, împreună cu echipa REPER21 formată din Ana-Maria Pălăduș și Bogdan Gioară. Lor li s-au alaturat, la invitația Dorinei, alte cadre didactice, pensionari, consilieri locali, foști mineri și, desigur, echipa de activiști locali formată din Melania, Adriana, Nelu și Cornel. Ei ne-au fost alături la cele peste 10 zile de ateliere desfășurate în 7 locații, locuri terțe diverse, din Lupeni și Uricani.
Participanții au împărtășit aceeași preocupare: cum poate fi regândit viitorul Văii Jiului prin valorizarea resurselor, a tradițiilor și prin transformarea crizelor în oportunități. Grupul a adus și multiple resurse, precum experiențiele în dezvoltarea gândirii critice, lucrul non formal, demersuri poetice, senzoriale, psihologice (asa cum reies și din poza alăturată realizată la începutul procesului); aceste aporturi au îmbogățit sistematic demersul nostru.
Această cronică spune povestea acestui proces, ca experiență vie de imaginație colectivă, relaționare și învățare despre ce înseamnă, poate, să trăiești bine într-un teritoriu care a trecut prin multe.
- Maratonul “48 de ore pentru 2048” - noiembrie 2, 2026
- Maraton european de scenarii pentru Buen Vivir - septembrie 12, 2026
- Prospectivă în comunități și cu grupuri vulnerabile - mai 15, 2026
