Cronica pilotării din Valea Jiului. Atelierul 2 – Punem bazele unui joc inspirat din Micul Prinț
După deschiderea imaginarului colectiv prin întrebarea „Cum ar fi dacă Micul Prinț s-ar întoarce pe Valea Jiului?”, al doilea atelier, desfășurat pe 16-17 mai 2025, a marcat o schimbare de registru: am trecut de la explorare la construcție. Am intrat în faza de prototipare, folosind metoda Utopic Fiction, pentru a testa dacă imaginarul creat poate deveni un instrument de activare cetățenească, transferabil și altor comunități.
Împreună cu participanții din Valea Jiului, ne-am propus să construim primele elemente ale unui joc de prospectivă inspirat din universul Micului Prinț, care să permită discutarea valorilor, tensiunilor și alegerilor ce pot modela viitorul comunității. Jocul este gândit ca un instrument educațional viu, care va fi formalizat și diseminat ulterior la nivel național și european.
De ce un joc? De ce valori?
Obiectivul central al atelierului a fost identificarea valorilor care pot ghida viitorul Văii Jiului dar nu prin dezbateri abstracte, ci prin co-crearea unei „utopii morale”: un viitor posibil, plasat simbolic în anul 2043, la centenarul apariției cărții Micul Prinț (1943).
Am pornit de la ideea că orice comunitate care își dorește un viitor mai bun are nevoie nu doar de proiecte sau strategii, ci de repere etice și relaționale: grijă, responsabilitate, prietenie, încredere, solidaritate. Micul Prinț oferă un limbaj comun și accesibil pentru a vorbi despre aceste lucruri esențiale.
Deschiderea atelierului: revenirea personajului
Atelierul a început printr-un un tur de masă și întrebarea „Ce a mai făcut Micul Prinț de la ultima noastră întâlnire?” pentru a reancora participanții în universalitatea temelor din carte, în caracterul prospectiv (privim spre viitor) și participativ (construim împreună) al demersului.
Lecturile din Micul Prinț au fost din nou importante. Mariana, bibliotecara de la biblioteca „Loc în Loc” din Lupeni – un spațiu terț climatic devenit loc de întâlnire și reflecție – ne-a citit fragmente alese, reactivând atmosfera de poveste și atenția profundă. Această continuitate a lecturii a contribuit la menținerea unei coerențe simbolice între ateliere.
Metoda în acțiune: de la intrigă la morală
Participanții au lucrat apoi în echipe mici (4-5 persoane) și au fost invitați într-un joc de construcție narativă riguros, dar ludic. Fiecare echipă a extras o intrigă (o situație-problemă cu miză comunitară), apoi a ales deliberat un Actant (cine face ceva) și două Valori (ce ghidează acțiunea).
Intrigile propuse – precum semințele de baobab digital (toxicitatea comunicării online), vulpea suspicioasă (dificultatea de a reconstrui încrederea) sau copiii fără stele (ruptura de natură și lume reală) – au funcționat ca declanșatori ai imaginației.
Folosind un storyboard împărțit în șase etape (context, declanșator, acțiune, punct culminant, rezoluție, morală), echipele au construit scenete plasate în 2043. Fiecare poveste trebuia să fie coerentă, să pună valorile în tensiune, să conducă spre o morală clară și să fie prezentată celorlalți.
Pe măsură ce scenetele au prins contur și au fost prezentate, a devenit evident că exercițiul de ficțiune utopică poate fi transformat într-un joc de prospectivă, cu reguli clare, dar suficient de deschise pentru a stimula imaginația și dialogul. În această etapă, am introdus primele reflecții legate de abordarea semiotică: modul în care sensul este produs prin relațiile dintre elemente, nu prin elemente izolate.
Schema de lucru folosită în atelier a ajutat participanții să înțeleagă structura internă a jocului. În centrul său se află intriga – situația-problemă care provoacă comunitatea și declanșează acțiunea. Intriga nu este aleasă pentru a fi „rezolvată” rapid, ci pentru a genera tensiuni fertile și întrebări esențiale. Ea activează, la rândul ei, actanții (cine are puterea de a acționa, de a bloca sau de a transforma) și valorile (ce anume ghidează alegerile: grijă, responsabilitate, solidaritate, libertate, respect pentru viu etc.).
Prin această lentilă semiotică, participanții au observat că viitorul nu este rezultatul unor „soluții tehnice”, ci al relațiilor dintre actori, valori și contexte. Schimbarea unei valori modifică radical povestea; schimbarea unui actant schimbă dinamica puterii; reformularea intrigii deschide un cu totul alt viitor posibil. Jocul devine astfel un spațiu de experimentare sigură, în care comunitatea poate testa consecințele simbolice ale alegerilor sale.
Dincolo de atelier: convivialitatea
Ca în toate etapele procesului, convivialitatea a jucat un rol esențial. Mesele luate împreună, discuțiile informale, gesturile simple – precum sarmalele vegetariene pregătite de Cornel, unul dintre participanți – au întărit legăturile dintre oameni și au creat un cadru de încredere fără de care imaginația nu se poate deschide.
Atelierul ne-a arătat că ficțiunea utopică nu este evadare din realitate, ci o metodă riguroasă de a vorbi despre ceea ce contează cu adevărat. În Valea Jiului, Micul Prinț a devenit nu doar personaj, ci instrument de lucru, catalizator de dialog și punte între prezent și viitor.
- Maratonul “48 de ore pentru 2048” - noiembrie 2, 2026
- Maraton european de scenarii pentru Buen Vivir - septembrie 12, 2026
- Prospectivă în comunități și cu grupuri vulnerabile - mai 15, 2026
